Gică Hagi a semnat… dar nu doar un contract. A semnat, din nou, cu un popor bolnav de hate.
Nu cu mult timp în urmă scriam aici: a plecat Mircea Lucescu, ne vom întoarce privirile spre Gică, să-l punem la zid, să-l mărunțim, să-l umilim, așa cum doar noi știm s-o facem. Nu e un accident, nu e o scăpare. E reflex. E în gena noastră de popor mândru, dar adesea rătăcit, care își confundă spiritul critic cu plăcerea de a distruge.
Pe Lucescu l-am făcut zob. L-am disecat, l-am ironizat, l-am judecat fără milă. Iar până noi, românii, ne-am trezit din beția propriei trufii, era deja prea târziu. Era deja plecat dincolo.
Respectul?
L-a primit de la alții. De la Turcia, de la Italia, de la Ucraina, de la UEFA, toți s-au înclinat. Noi? Noi am rămas cu orgoliul.
Atunci v-am spus: urmează Hagi.
Astăzi, Gheorghe Hagi a semnat. Pentru alții, e „Regele”. Pentru noi? Începe crucificarea. Și, ca de fiecare dată, nu așteptăm nici măcar primul pas greșit. Am început deja. Cu Ianis Hagi. Cu Kira. Cu familia. Cu orice. Pentru că ne place. Să servim venin.
Pentru că nu performanța ne definește reacția, ci nevoia de a coborî pe cineva de pe piedestal.
Vai, e doar începutul…
Suntem campioni mondiali la a ne sabota valorile. La a transforma mândria în suspiciune. La a înlocui admirația cu venin. Îi ridicăm pe oameni doar pentru a avea de unde să-i dărâmăm.
Hagi nu a semnat doar un contract. A semnat, încă o dată, cu noi. Cu un popor care își devorează eroii în direct, cu o sete inexplicabilă de a demonta tot ce a fost construit cu trudă, talent și sacrificiu.
Și poate că, într-o zi, vom învăța. Poate că nu vom mai aștepta funeralii pentru a rosti respectul. Poate că nu vom mai avea nevoie de validarea altora ca să ne apreciem valorile.
Până atunci însă, scenariul e scris.
Urmează Hagi, dacă aș putea i-aș ,,ține spatele,, dar în fața unui tsunami de învrăjbire, nu poate sta nimeni, te spulberă.
Iar noi… noi vom fi, din nou, aceiași pretențioși.
Hai România!
